Comentarii la programul guvernului Ciolos pentru comunicații electronice

Potrivit  HotNews.ro din 17 nov 2015 noul Guvern condus de Dacian Ciolos a propus pentru ministerul comunicațiilor, 8 linii de actiune pentru urmatorul an:

- Initierea proiectelor din Agenda Digitala si pregatirea unui proces de absorbtie eficienta.

- Intarirea guvernantei corporative la Posta Romana si Telekom la nivelul celor mai bune practici internationale si continuarea proceselor de privatizare dupa identificarea celor mai bune optiuni.

- Utilizarea fondurilor structurale pentru pentru dezvoltarea internetului fix de bandă larga, sprijinirea implementarii proiectului RONET.

- Sprijinirea realizarii interoperabilitatii la nivel national, coordonata cu UE pentru eficientizarea activitatilor publicein sensul oferirii de servicii digitale cetatenilor.

- Pasi concreti spre eliminarea „granitei telecom” cu Republica Moldova – Acord de roaming guvernamental.

- Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de eGuvernare.

- Sprijinirea  proiectului Ghiseului Unic.

- Imbunatatirea normelor, procedurilor si mecanismelor necesare MSI pentru dezvoltarea sectorului comertului electronic.

Cele mai multe dintre obiective arată continutate în proiectele în derulare ale ministerului.

Referitor la administrarea activelor pe care România le deține în telecomunicații lista propusă ar trebui să înceapă cu S.N. Radiocomunicații.

Dacă la Telekom guvernanța corporativă este datorată în principal acționarului majoritat, OTE, ministerul ar putea ajuta trimițând reprezentați reprezentativi (economiști de prestigiu)  în consiliile de administrație Telekom și Telekom Mobile, specialișți care înțeleg industria, poziția operatorilor, afacerea și nu figuranți provenind de la Ministerul Agriculturii, de la cancelaria primului ministru, sau de la Ministerului Tineretului și Sportului.  Reprezentații trimişi de minister în aceste consilii de administrație sunt faţă în faţă cu profesioniști cu zeci de ani de experienţă în afaceri și în telecomunicații din partea OTE şi Deutsche Telekom trebuind să înțeleagă ce se discută și să apere poziția României, lucru delicat atunci când ești acționar minoritar. Ministerul ar mai trebui să ia și o decizie și față de vânzarea unui pachet de acțiuni RomTelekom. Nu zic ca este momentul cel mai potrivit a vinde, dar este a treia sau a patra oară când se încearcă vânzarea unui pachet de acțiuni, iar aceasta nu denotă seriozitate. Această ultimă tentativă a început acum doi ani prin angajarea grupului de consultanți și guvernul ar trebui să decidă ce face. Comunicate de genul ”nu am primit raportul consultanților”, repetate periodic nu mai sunt credibile, consultanții fiind evident interesați să vândă acțiuni RomTelekom pentru a-și încasa onorariul. Fuziunea RomTelekom - Cosmote este în curs și poate ajuta la mărirea valorii acțiunilor deținute de stat. S-ar putea vinde un pachet de circa 20% pe bursă (București și Londra, de exemplu) pentru un proces transparent, statul rămânând cu un pachet de circa 25%, listarea fiind și o evaluare a operatorului. In cazul în care se va vinde un pachet de acțiuni RomTelekom ar trebui ca rezultatul vânzării să rămâna la dispoziția ministerului pentru dezvoltarea telecomunicațiilor și a societății informaționale (proiect pilot Smart City, conectarea României la rețele de mare viteză, etc.). Ar fi păcat ca aceste fonduri sa alimenteze, ca până acum, găurile negre ale economiei naționale sau să mărească salarii și pensii în anul electoral 2016.    

Problemele mult mai mari sunt la companiile deținute de stat în totalitate. SNRadiocomunicații are mari probleme și îi trebuie o echipă capabilă să o restructureze, să o transforme într-un competitor. În România, procesul de tranziţie de la emisia analogică terestră de televiziune la emisia digitală terestră trebuia să se încheie până la 17 iunie 2015, conform Acordului Geneva 2006 semnat de România şi Strategiei adoptate de Guvern. La 17 iunie 2015, orice transmisie analogică terestră trebuia să înceteze și să fie înlocuită cu transmisia digitală terestră. Acest lucru nu s-a întâmplat, eșecul SN Radiocomunicații în a achiziționa echipamentul și finaliza tranziția, cu largul concurs al ministerului care a amânat de mai multe ori ănceperea procesului, nu este o notă bună pentru România țară membră a UE. Radiocomunicații mai are și o linie de afacere bazată pe tehnologia WiMax, tehnologie ce  a pierdut competiția cu alte familii tehnologice din care motiv mulți operatori din lume au închis astfel de rețele. O analiză a operatorului și a industriei ar putea releva alte linii de afaceri care să contribuie la relansarea sa.

Nici Poșta Română nu stă prea bine, un argument fiind și eșecul vânzării unui pachet de acțiuni către un partener strategic. În decursul timpului s-a încercat și uneori adăugat noi linii de afaceri care să folosească rețeaua sa națională de distribuție. Un proiect care a fost discutat de mai multe ori și la care s-a renunțat tot de mai multe ori a fost crearea unui operator mobil virtual, afacere pe care o găsim la alte entități poștale naționale din Europa.  

Acordul de roaming cu Moldova este un lucru bun, dar pare mai degrabă de competența ANCOM, care are, prin grupul regional, încă o modalitate de abordare.

Aș mai adăuga la aceste obiective și unul nou care se referă la un proiect ”Smart city”.Conceptul ”Smart city”, la modă în întreaga lume în ultima vreme, își propune comunități agreabile, cu consum (timp, energie, bani, etc.) minimizat, confort sporit folosind comunicațiile electronice. În mandatul de un an al noului guvern s-ar putea incepe un astfel de proiect după modelul altor state mai dezvolate alocând fonduri (de ex. de la vânzarea unui pachet de acțiuni RomTelekom) și alegând pentru implementare un oraș mai mic, Râmnicu Vâlcea, de exemplu, oraș deja ”smart” dacă ne amintim de hackerii săi.

Denominarea în lei a tarifelor serviciilor de comunicații electronice ar putea fi un obiectiv realizabil într-un an, cât pare a-ș fi propus guvernul Ciolos să guverneze. Marii operatori (Orange, Vodafone, Telekom) au tarifele serviciilor denominate în Euro și plătite în lei la cursul zilei facturării. Excepția este UPC România și partial RCS&RDS, care are tarife denominate in lei (Internet,TV) și în Euro (telefonie). Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări a telecomunicațiilor, denomineaza în Euro tarifele (terminare, etc.), prețurile (licențe, etc.). De ce sunt denominate tarifele din telecomunicații în Euro atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din comoditate sau din neîncredere în moneda națională? Unii operatori motiveaza aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar fluctuația parității monedei naționale față de euro face imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Este o poziție și de comoditate a operatorilor noștri, care transferă astfel riscul lor către cele circa 25 milioane SIMuri existente pe piața noastră. Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro, iar în perioade de turbulențe ale monedei naționale plătesc mai mult pentru același serviciu.

De ce ar trebui denominate în lei tarifele serviciilor de telecomunicații (telefonie, Tv, Internet) din România? In primul rând, pentru că moneda națională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarifele denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei au prețurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea la moneda Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.