În atenția noului guvern - o propunere de strategie de guvernare pentru ”telecomunicații”

3. Condiții necesare pentru ”România inteligentă”

1. Salarii în ministerul ”telecomunicațiilor” (MCSI) la nivelul industriei telecomunicațiilor pentru personal bine pregătit și motivat și cultură organizațională adecvată

Pentru realizarea obiectivelor propuse în strategia ”România inteligentă”, dar și pentru o activitate normală noul ministru al ”telecomunicațiilor” ar trebui să construiască o organizaţie stabilă şi performantă, bazată pe buni specialişti în telecomunicații și tehnologia informațiilor. Ar trebui să explice guvernului, primului-ministru că deşi angajaţii sistemului ministerului ”telecomunicaţiilor” (minister, etc.) fac parte din categoria ‘bugetari’ nu trebuie trataţi la fel cu ceilalţi în ce priveşte politica de angajare, pregătire, motivare, recompensare. Trebuie luată în consideraţie particularitatea ”telecomunicaţiilor” unde piaţa forţei de muncă este dezechilibrată: cererea de specialişti de telecomunicaţii și mai ales de IT-ști şi este mai mare decât oferta. Astfel, salariul mediu net în telecomunicații este dublul salariul mediu net pe economie, iar salariile din minister ar trebui să fie la aceste nivel, pentru că ministerul angajează din ”telecomunicații”. Nu mai vorbesc de specialișii IT, ale căror salarii sunt foarte mari, cele mai mari din economie (mii de euro net pe lună). Nevoia de specialiști a operatorilor de telecomunicații (Orange, Vodafone, Telekom, RCS&RDS, UPC, etc.) a condus la creşterea salariilor şi la politici de personal în care selectarea, pregătirea şi motivarea au căpătat o importanţă deosebită. Salariile au fost mărite pentru a-i putea păstra. Un specialist din sistemul ministerului comunicaţiilor, dacă va dori să plece, nu va pleca la ministerul sportului sau al agriculturii, ci la o companie de telecomunicaţii sau IT, din România sau din afară, pentru un salariu mult mai bun. În plus este dificil de arbitrat corect o competiţie având o stare socială inferioară. Realizarea obiectivelor propuse se poate face numai cu specialişti, construirea unei organizaţii stabile şi performante necesitând o altă abordare, decât cea ”bugetară” și uneori patriotardă. Iar finanţarea se poate realiza din taxele care se încasează din telecomunicaţii. 

Noul ministru al telecomunicațiilor ar trebui să explice acestea primului ministru, guvernului și să convingă că salariul mediu din sistemul ministerului trebuie să fie la nivelul salariului mediu din telecomunicații.

2. Legislație predictibilă și favorabilă dezvoltării rețelelor de telecomunicații - oferta

Eliminarea imediată a ”taxei pe stâlp”

Guvernele României și-au făcut un obicei în a considera telecomunicațiile o sursă de venituri care să alimenteze ”găurile negre” ale economiei sau să plătească majorări de salarii, de pensii, neștiind sau ignorând că există o corelație între gradul de dezvoltare și utilizare a accesului la rețele de mare viteză și creșterea economică a țării, bunăstarea întregii națiuni. Creșterea cu 10% a utilizării internetului provoacă creșterea cu 1,5% a PIB-ului, prin faptul că în noile zone racordate la Internet afacerile se pot desfășura mult mai ușor. În loc să se investească în viitor guverananții noștri au investit pe termen foarte scurt mărind salarii, pensii, etc. în preajma alegerilor - ”pomeni electorale”, sau alimentând găuri negre din economie. Așa se face că cei peste €682 milioane obținute din licitația de spectru din anul 2012 nu s-au folosit pentru conectarea Românei la rețele de mare viteză, creșterea gradului de adopție a Internetului. România este, alături de Bulgaria, ultima țară în UE din punctul de vedere al utilizării Internetului și nu întâmpător PIBul nostru tot pe ultimul loc este în clasamentul UE. Mai mult, după ce că nu folosesc eficient veniturile din telecomunicații guvernanții mai pun și taxe noi operatorilor din telecomunicații, ”taxa pe stâlp”, de exemplu, și aceasta într-o perioadă delicată - industria era în stagnare, criza economică, astfel că începând cu anul 2009 veniturile și profitabilitatea în telecomunicații a tot scăzut. În tot acest timp, miniștrii care au condus telecomunicațiile nu au zis nimic, nu s-au ridicat să apere creșterea industriei și implicit a economiei naționale. ”Taxa pe stâlp” trebuie eliminată IMEDIAT pentru a ajuta telecomunicațiile să-și revină și astfel să ajute la creșterea economică a țării.

Predictibilitatea legislativă, mai ales cea fiscală, degrevarea telecomunicațiilor de taxe contraproductive este foarte importantă pentru evoluția telecomunicațiilor, a economiei, a puterii de cumpărare a românilor pentru că toate aceste taxe sunt transferate utilizatorului final prin tarife mai mari.

3. Stimularea adopției Internetului – cererea  

Existența unor rețele de mare viteză este o condiție necesară, însă nu și suficientă. Românii trebuie stimulați, convinși să folosească Internetul în relațiille cu administrația, cu educația, cu sănătatea, cu justiția, etc., iar tonul trebuie să-l dea acestea din urmă, instituțiile statului. Conectarea școlilor la Internet de mare viteză și folosirea acestuia în procesul de învățământ va pregăti generații, care evident vor folosi Internetul în viața de zi cu zi. Conectarea primăriilor, rurale mai ales, la Internet de mare viteză și folosirea acestuia în activitatea de zi cu zi - interacțiune on-line dintre cetățeni și autorități, care să înlocuiască interacțiune umană adesea birocratică - va duce pe lângă simplificarea, debirocratizare activității și la stimularea adopției Internetului de către cetățenii români. Administrațiile fiscale trebuie informatizate astfel încât cetățenii să-și poată rezolva problemele on-line de oriunde. Similar, folosirea comunicațiilor electronice și a Internetului în actul medical va ușura această activitate și accesul cetățenilor la servicii de calitate. Și, evident, toate aceste sisteme trebuie interconectate și operaționale de oriunde din România și chiar din afara țării. Paperless office de care vorbea Alvin Tofler acum câteva decenii nu prea pare a avea șansă în România.

4. Reglementare pentru competiție și utilizatorul final

Introducerea accesului de mare viteză în sfera serviciului universal

În România avem o situație paradoxală - viteze foarte mari de acces și utilizare redusă a Internetului, explicabilă prin faptul că circa 46% din populație locuiește în mediul rural. Astfel, România este una dintre ultimele țări din UE (penultima în anul 2015, conform CE) în privința utilizării Internetului. Cum nu viteza foarte mare crește PIBul, ci penetrarea, utilizarea Internetului de câți mai mulți locuitori pentru a dezvolta afaceri locale (creșterea utilizării Internetului cu 10% duce la creșterea PIBului cu 1,5%) avem încă o explicație a dezvoltării noastre economice. Introducerea accesului de bandă largă în sfera serviciului universal însoțită de măsuri pentru creșterea adopției ar putea accelera utilizarea Internetului pentru dezvoltarea afacerilor locale, premiză pentru creștere economică.

Accesul la rețelele  de comunicații mobile

Faptul că pachetele totale, dublu triplu play cu 2x3 servicii fixe și mobile, sunt din ce în ce mai căutate și că acestea sunt mult mai accesibile operatorilor de rețele mobile (prin LTE+, Tv prin satelit) decât operatorilor de rețele fixe (greu de construit o rețea mobilă) constituie un alt mare avantaj competitiv al operatorilor de rețele mobile.         

Din graficele prezentării ”Reglementare pentru competiție” făcută la evenimentul ANCOM din 17 noiembrie 2015 dedicat lansării propunerii de strategie

http://nicolaeoaca.blogspot.ro/search?updated-min=2015-01-01T00:00:00%2B02:00&updated-max=2016-01-01T00:00:00%2B02:00&max-results=15

se observă mari diferențe de cote de piață între operatorii de rețele mobile și operatorii exclusiv de rețele fixe, explicabile prin lipsa rețelelor mobile pentru ultimii și deci imposibilitatea accesării întregii piețe potențiale cu pachetul de 2x3 servicii.  

Cum principala problemă competițională este lipsa accesului operatorilor de rețele fixe la rețelele mobile cu acoperire națională, ANCOM ar trebui să reglementeze (inclusiv tarife și condiții rezonabile de acces) accesul acestora la rețelele mobile cu acoperire națională. În felul acesta operatorii mici, UPC, DCS, etc. ar putea căpăta acoperire națională și deci acces la aproape oricare potențial client. Și bineînțele ar putea oferi și servicii la punct mobil. Nu numai aceștia, ci și operatorii de rețele mobile virtuale inexistenți în România până în 2014. România, era una dintre puținele țări (Bulgaria?) din UE fără operatori de rețele mobile virtuale din UE, deși marii operatori clamau că ar fi deschis rețelele! Era rezultatul refuzului de peste 10 ani al marilor operatori de rețele mobile de a deschide rețelele altor operatori, evitând astfel noi competitori. Astăzi există un singur operator virtual, Lycamobile, având acces din 2015 la rețeaua Telekom Mobile, care și-a asumat obligația găzduirii prin licențierea din 2012.

Eliminarea tarifelor de terminare în rețelele mobile 

Pentru creșterea competiției, eliminarea subvenționării marilor operatori de către cei mici și mai ales pentru a optimiza cheltuielile României cu comunicațiile mobile ar trebui ca tarifele de terminare în rețelele mobile să dispară până în anul 2020. Tendința de reducere impusă de CE este evidentă și în final va duce la dispariția acestor tarife. Ar trebui ca românii să aibă doar un singur telefon mobil în buzunar, așa cum au, dacă mai au, un singur telefon fix acasă. Și tarifele de terminare în rețelele fixe ar putea dispărea până în 2020 împreună cu cele mobile.

Subiectul l-am abordat și in prezentarea ”Reglementare pentru competiție” ținută la evenimentul ANCOM din 17 noiembrie 2015 dedicat lansării propunerii de strategie

http://nicolaeoaca.blogspot.ro/search?updated-min=2015-01-01T00:00:00%2B02:00&updated-max=2016-01-01T00:00:00%2B02:00&max-results=15

unde se prezintă pe lângă argumente și o propunere de calendar de reducere la ZERO a tarifelor de terminare în rețelele mobile.

Denominarea în lei a tarifelor serviciilor de comunicații mobile

Operatori  de comunicații mobile Orange, Vodafone, Telekom M, RCS&RDS au tarifele serviciilor de comunicații mobile denominate în Euro și plătite în lei la cursul zilei facturării.  Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări are unele tarife și taxe denominate în euro (licențe frecvențe, etc.). De ce sunt denominate tarifele din telecomunicații în Euro atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din comoditate sau din neîncredere în moneda națională? Unii operatori motiveaza aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar fluctuația parității monedei naționale față de euro face imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Este o poziție și de comoditate a operatorilor noștri, care transferă astfel riscul lor valutar către cele circa 25 milioane SIMuri existente pe piața noastră, deși au modalități de control a riscului (hedging). Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro. Mai mult, în perioade de turbulențe ale monedei naționale utilizatorii finali plătesc mai mult pentru același serviciu la același salariu lunar denominat și plătit în Lei.

De ce ar trebui denominate în lei tarifele serviciilor de comunicații mobile din România? In primul rând, pentru că moneda națională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarifele denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei au prețurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea României la moneda Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.

Interzicerea comercializării de telefoane/dispozitive mobile codate 

Pentru creșterea migrației utilizatorilor de comunicații mobile ar trebui interzisă comercializarea telefoanelor mobile codate. Cel puțin doi operatori de telefonie mobilă oferă telefoane codate în reţeaua proprie astfel că nu pot fi folosite în alte reţele dacă nu sunt decodate, care nu se face gratis. De ce telefonul mobil pe care-l cumperi cu plata în rate în cadrul unui abonament pe 1 sau 2 ani este codat? O casă pe care o cumperi cu plata în rate nu este “codată” - o poţi folosi cum doreşti: poţi locui in ea, o poţi închiria sau vinde. Pe când la un telefon mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu ai deplinătatea uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intr-o reţea, deşi este al tău. La telefonia fixă niciun operator care oferă telefoane nu le codează. De ce operatorii mobili trebuie să cheltuiască în plus pentru a coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl plateşte integral pe durata contractului? 

Durata unui contract pentru servicii de telecomunicații - un an

Pachetul de reglementări al Comisiei Europene (dec. 2009, etc.) prevede, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar şi faptul că operatorii trebuie să ofere consumatorilor şi contracte cu o durată maximă de 12 luni. Și noul pachet de reglementări susține micșorarea duratei contractelor la un an. La noi, operatorii oferă, preponderent și stimulativ, contracte cu durata de doi an, fapt ce limiteaza libertatea de mișcare a utilizatorilor finali, adică competiția.

Atenție la parteneriate, partajări de rețele, fuziuni, achiziții

Marii operatorii au încheiat alianţe strategice privind utilizarea şi dezvol­tarea în comun a reţelelor cu obiectiv construirea și operarea în comun de rețelelor mobile (Orange și Vodafone), lansarea de servicii fixe de către cei care nu au rețea ”fixă” (Orange şi Telekom) sau acces la reţele mobile (RCS&RDS și Vodafone). Mai mult, și ANCOM pare a încuraja, cel puțin declarativ, parteneriatele care prevăd partajarea rețelelor.

Astfel de parteneriate pot evolua și duce la scăderea competiției în rețele. Imaginați-vă cazul extrem în care toți operatorii de comunicații mobile, de exemplu, folosesc aceiași rețea! Înpoi la monopol! În plus, CE se opune achizițiilor cu impact negativ asupra competiție. Strategia ANCOM pe termen mediu ar trebui să-și propună păstrarea nivelului competițional, monitorizând și evitând acțiunile ce pot duce la concentrarea pieței și stimulând intrarea de noi competitori, operatorii de rețele mobile virtuale, de exemplu.

5. Ministerul pentru Economia digitală?

Poate Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale prelua și rolul de administrator al procesului de transformare digitală a economiei României sau este nevoie de încă un nou minister? Un prim contra-argument ar fi că ar crește numărului ministerelor. Un argument pentru ar fi expertiza existentă în minister, mai ales dacă salariile se vor ”pune” la nivelul pieței telecomunicațiilor.