În atenția noului guvern - o propunere de strategie de guvernare pentru telecomunicații

4. Administrarea activelor de telecomunicații ale statului

România deţine operatori de telecomunicaţii, fiind repezentată în administrare de diferite ministere: Telekom (RomTelekom, Cosmote), Radiocomunicaţii, administrate de către MCSI, Telecomunicaţii CFR administrată de Ministerul Transporturilor, sau Teletrans care aparţine de Ministerul Energiei/ Economiei. MCSI mai are în portofoliu și Poșta Română. Administrarea acestor active a fost o problemă în aproape toate guvernările: rezultate financiare nu prea bune, poziţii de piaţă slabe, scăderea valorii de piaţă, etc. Noua guvernare ar trebui să reconsidere modul în care administrează aceşti operatori pentru a-i transforma în competitori puternici pe o piaţă tot mai competitivă şi matură.

 

1. Mărirea valorii de piaţă a operatorilor de telecomunicaţii

Ministrul ”telecomunicaţiilor” ar trebui să aibă în vedere mărirea valorii de piaţă a operatorilor RomTelekom (Telekom), Radiocomunicaţii, etc., pe care statul român îi deţine. Valoarea de piaţă a unei companii reflectă calitatea procesului de administrare, prestaţia administratorilor. In ţările cu economii de piaţă, poate cel mai important rol al administratorilor unei companii este să-i crească valoare de piaţă, fiind demişi daca nu reuşesc. Valoarea de piaţă este, deci, o măsură a calităţii reprezentării statului în administrarea acestor societăţi, rezultatele de până acum cerând o abordare profesionistă. În consiliul de administraţie (RomTelekom, Cosmote, etc.) statul român ar trebui reprezentat de cei mai buni experţi, specialiști, personalități chiar, capabili(e) să înţeleagă afacerea şi industria şi să aibă o viziune asupra acesteia şi a strategiei de dezvoltare. La o mare companie precum (Rom)Telekom, o personalitate precum Daniel Dăianu, pentru a da doar un exemplu. O valoare de piaţă mare înseamnă un operator cu o poziţie puternică pe piaţă şi încasări mari la vânzarea acestuia. Finanțarea dezvoltării afacerilor, care a afectat negativ evoluția din ultimii ani a unora dintre operatori deținuți de statul român, ar trebui să fie, deasemenea, luată în considerație cu prioritate.

  

2. Listarea operatorului Telekom/RomTelekom

În toamna anului 2013, guvernul României începea a patra tentativă pentru a vinde pachetul pe care statul român îl mai deținea în operatorul RomTelecom, 45,99%, după alte trei tentative eșuate în 2005, 2008 și 2010. A fost angajat consilierul juridic (Bulboacă și Asociații), a fost angajat și consorțiul (Swiss Capital, UBS,Mușat și Asociații, BT Securities) care să realizeze vânzarea pachetului. Până în august 2014 și apoi finele anului 2015 acest consorțiu trebuia să fi prezentat o propunere pentru vânzarea optimă (maximizarea valorii) a pachetului - listare la bursă sau vânzare directă, fuziune RomTelekom - Cosmote înainte de vânzare. Până acum nimic!. Cum consorțiul angajat cu vânzarea pachetului avea tot interesul să-l vândă pentru a-și încasa onorariul, se pare că guvernul se desparte greu de participația pe care o deține în RomTelekom. Este adevărat că nici condițiile nu sunt cele mai bune și mă refer mai ales la performanțele operatorilor.

Ar trebui reluată listarea operatorului RomTelecom/Telekom, selectarea consultantului fiind deja făcută. În paralel ar mai putea fi făcut ceva, pentru mărirea valorii de piaţă a operatorului. 

Reluarea procesul investițional înainte de listare - dezvoltarea rețelelor LTE și fibră

Și fostul RomTelekom și fostul Cosmote Romania au aceiași problemă - investițiile scăzute din ultimii câțiva ani, care au făcut ca rețelele fixe (fibră optică) și mobile (LTE) să nu aibă acoperiri competitive. Rețeua de fibră optică RomTelekom (2 milioane locuințe planificate pentru finele anului 2016) este mai puțin dezvoltată decât rețeua UPC Romania sau RCS&RDS. Rețeaua LTE a fostului Cosmote este mai puțin dezvltată decât rețelele LTE ale operorilor Orange și Vodafone. Și, colac peste pupăză, s-a încercat îndreptarea acestei greșeli cu o altă greșeală și mai mare - oferirea accesului la rețeaua fixă RomTelekom operatorului Orange România contra accesului la rețeaua mobilă a acestuia. La licitația de spectru din 2012 Cosmote a achiziționat doar un bloc de 2x5MHz în banda de 800MHz. Cauza comună a acestei probleme de dezvoltare a rețelelor este subfinanțarea, o legătură putându-se face și cu problemele din ultimii ani ale companiei mamă OTE și ale Greciei. Dezvoltarea rapidă a rețelelor de fibră optică și mai ales LTE este o condiție esențială pentru revenirea operatorului, pentru creșterea valorii de piață a acestuia. 

Accelerarea fuziunii operatorilor RomTelekom şi Cosmote Romania

Ministrul ar trebui să ceară accelerarea fuziunea operatorilor Telekom/RomTelekom, în care România deţine 45,99% şi Telekom Mobile/Cosmote România, în care RomTelekom deţine 30%, înainte de listarea Telekom/RomTelekom. Aceasta înseamnă transformarea a doi operatori, Telekom/RomTelecom şi Telekom Mobile/Cosmote, fiecare cu aceiași problemă - investițiile - şi fiecare acţionând de ceva vreme tot mai concertat într-o piaţă din ce in ce mai convergentă şi mai competitivă, ajunsă la maturitate, într-un operator puternic capabil să concureze cu Vodafone şi Orange şi să recâştige poziţia de lider.

Ministrul ar trebui să nu recomande vânzarea întregului pachet deţinut de stat, după modelul Franţei sau Germaniei, unde statul deţine încă o poziţie minoritară confortabilă în structura acţionariatului. Vânzarea ar putea fi făcută prin listare duală (bursa din Bucureşti şi din Germania sau Franța, de exemplu) oferta publică iniţială putând însemna vânzarea unui pachet de 15-25%, în funcţie de context până în anul 2020.

Se va vinde totuși un pachet de 15-25% din participația statului român în RomTelekom până în 2020?  

3. Listarea operatorului Poșta Română

Poșta Română este un operator deasemenea cu probleme, unele venind din trecut, mai ales dintr-o administrare defectuoasă. Procesele de restructurare, de diversificare a activităților au condus la o relativă stabilizare în ultima vreme. Ar trebui continuat ținând seama de marele și poate unicul atu în România al acestei companii - o rețea de distribuție de mare capilaritate, cu adevărat națională care ajunge peste tot în România, prin care operatorul poate să vândă aproape orice. S-ar putea adăuga la portofoliu, de exemplu, servicii de comunicații mobile prin crearea unui operator de rețea mobilă virtuală. Și multe alte servicii.

Listarea companiei la Bursa din București s-ar putea face după rezolvarea acestor probleme, probabil în anul 2018 sau 2019, prin vânzarea unui pachet minoritar important. 

4. Restructurarea și reluarea privatizării operatorului S.N. Radiocomunicaţii

În anul 2000 Radiocomunicaţii a început procesul de privatizare, proces întrerupt imediat după alegerile din acel an, deşi se ajunsese într-un stadiu avansat şi s-au făcut plăţi către consultant, ABN Amro Securities, care terminase raportul asupra companiei. Din 2001 procesul de privatizare a tot fost amânat, motivul invocat fiind nevoia de a avea o bază puternică de clienţi, care nu s-a putut realiza din cauza unei administrări defectuoase. 

Cu o evoluţiei modestă în ultimii ani, Radiocomunicaţii stagnează având nevoie de un partener strategic, care să o restructureze, să o repoziţioneze. Operatorul are o licenţă WiMAX (tehnologie care a pierdut lupta cu LTE) a cărei utilizare nu prea pare a fi lucrativă. Nici retransmiterea posturlor naționale de TV și radio în întreaga țară, rațiune de a fi a operatorului, nu merge prea bine, Radiocomunicații punând România în situația de a nu respecta acordul internațional privind trecerea la Tv digitală. Ar trebui reluat procesul de selectare a consultantului financiar printr-o licitaţie internaţională. În paralel ar trebui accelerat procesul de restructurare a operatorului, cu scopul de a-i creşte valoarea de piaţă. Spuneam cândva că, înainte de privatizare operatorul ar trebui reorganizat separând partea care reprezintă interesele statului (transmiterea programelor TV, radio) de cea care se adresează pieţei fiind activităţi cu investiţii şi eficienţe diferite. Înainte de aceasta ar trebui făcut însă altceva.     

Crearea unei noi entităţi din Radiocomunicaţii - pas premergător privatizării

Radiocomunicaţii are personal care se ocupă cu instalarea de echipamente radio (antene, radiorelee, turnuri, etc.) pentru nevoile proprii, fiind dificil de obţinut contracte de la ceilalţi operatori de telecomunicații competitori. Externalizarea acestei activităţi şi a personalului prin crearea unei noi entităţi cu obiect de activitate instalarea şi operarea echipamentelor radio (antene, turnuri, etc.), prezintă unele avantaje:

- fiind o companie specializată şi nu un operator cum este Radiocomunicaţii, poate aborda operatori de comunicaţii mobile (Vodafone, Orange, Telekom Mobile, RCS&RDS), sau de comunicaţii fixe (Telekom, UPC, furnizori de Internet, etc.) oferindu-le servicii de instalare, întreţinere şi operare a echipamentelor de telecomunicații. 

- noua entitate ar putea intra şi în administrarea turnurilor cu antene, afacere care este posibil să apară pe termen mediu și în România ca urmare a maturizării pieţei comunicaţiilor mobile, fază în care reducerea costurilor impune externalizarea activităţilor care nu sunt de bază.  

- ar creşte eficienţa, cifra de afaceri şi valoarea de piaţă a operatorului Radiocomunicaţii.

Prin crearea unei astfel de entităţi s-ar putea evita concedierile ce pot apare în urma preluării operatorului, prin privatizare, de către un partener strategic pentru care instalarea de echipamente nu este o activitate de bază.

Primul client al noii entităţi va fi chiar Radiocomunicaţii care îi va asigura contracte pentru câteva luni, urmând să devină independentă prin atragerea de contracte din piaţă.

Noua entitate se va crea prin detaşarea angajaţilor şi a activelor aferente activităţii, care se constituie aport la capital. Acţionar în noua entitate poate fi Radiocomunicaţii, eventual și statul român.

5. Administrarea unitară a activelor de telecomunicaţii deţinute de stat

Noul ministru ar trebui să propună primului ministru ca administrarea tuturor activelor de telecomunicaţii să se facă de aceiaşi autoritate, de exemplu ministerul ”telecomunicaţiilor”. Ar trebui cerut transferul administrării operatorilor Telecomunicaţii CFR şi Teletrans, de la ministerele respective la MCSI, care are în administrare şi alţi operatori, sau la o entitate specializată. Deşi rezultatele MCSI în administrarea operatorilor de stat nu sunt deosebite, este bine ca administrarea tuturor activelor de telecomunicaţii să se facă de către aceiaşi autoritate, expertiza în telecomunicaţii a celor două ministere nefiind deosebită. Sau, administrarea acestor active s-ar putea face de către un fond deținut de stat, transferând toate acțiunile acestui fond.

Telecomunicaţii CFR si Teletrans administrează reţele de fibră optică pe baza cărora oferă servicii unui grup restrâns de utilizatori, astfel că nu se folosește întreaga capacitate de transmisie și majoritatea veniturilor provin de la companiile mamă,. Restructurarea acestora, adică transformarea administrării unor infrastructuri de telecomunicaţii în afaceri, este un proces complex care ar trebui făcut rapid, de exemplu prin privatizare. Atragerea unor parteneri strategic, prin vânzarea unui pachet de control şi nu întregul operator, ar accelera evoluţia operatorilor, acesta aducând pe lângă expertiza căpătată pe pieţe liberalizate, accesul la finanţare. Prezenţa fondurilor de investiţii în structura acţionariatului ar putea fi o garanţie a creşterii valorii operatorului pe termen mediu.